Capitala Regatului Cambodgiei, Phnom Penh, în care am petrecut 24 de ore intense, este un oraș unde istoria se rescrie în fiecare zi. Oricât de puternic ești, când pășești prima oară în acest loc, ești copleșit de emoții inexplicabile. Îmi este foarte greu să descriu stările prin care am trecut în acest oraș și, cu toate că am amânat să scriu acest articol până acum, încerc să-mi adun resursele și să îți spun cum a fost experiența mea de 24 de ore intense în Phnom Penh.
Istoria orașului Phnom Penh – în câteva cuvinte
Phnom Penh are un trecut foarte trist, cu repercusiuni puternice resimțite în prezent și, probabil, încă mult timp de acum încolo. Nu voi intra în profunzimea detaliilor istorice, au făcut-o alții foarte bine și internetul abundă de informații în acest sens. Voi face doar o descriere scurtă pentru a te introduce în realitatea cambodgiană.
Dacă în anii 20 Phnom Penh era ”perla Asiei”, între anii 1975-1979, Cambodgia a trecut printr-un genocid greu de imaginat, după preluarea puterii de către mișcarea comunistă revoluționară a khmerilor roșii și ocuparea orașului Phnom Penh. Sub conducerea lui Pol Pot, în doar 3 zile, toți locuitorii capitalei au fost obligați să părăsească orașul și să migreze spre zonele rurale. Pentru a-i convinge să plece din oraș foarte repede, soldații au mințit populația că în scurt timp capitala va fi bombardată de americani, iar ei trebuie să se salveze. În realitate, se dorea ca toți cetățenii să lucreze pământul, iar Cambodgia să devină o mare cooperativă agricolă. Cei care refuzau să plece erau executați pe loc, atât adulții, cât și copiii acestora. Sângerosul Pol Pot își dorea ca întreaga întreaga populație să fie formată din țărani și, rând pe rând, au fost uciși intelectualii: medici, profesori, cei care vorbeau o limbă străină, chiar și cei care purtau ochelari. Pornind de la declarația că ”Acesta este anul zero” și că societatea urmează să fie ”purificată”, Pol Pot a izolat țara de orice influență externă: a închis ambasadele, a expulzat cetățenii străini, a închis școlile și spitalele, a interzis religia și utilizarea banilor. În cei câțiva ani în care Pol Pot a condus Cambodgia, 25% dintre locuitorii țării (2 milioane de oameni) au fost uciși, au murit de foame, muncind în condiții inumane, sau pe drumul lor către zonele rurale, denumit ”marșul morții”. Pentru un articol complet despre istoria acestei țări, vă recomand să dați click aici.
De ce să vizitezi Phnom Penh
Astăzi Phnom Penh este un oraș foarte primitor pentru turiști, oamenii fac eforturi să se redreseze, deși contrastele apar aici destul de frecvent. O mare parte din locuitorii orașului trăiesc la limita sărăciei, cu 1 $pe zi, în timp ce investitorii străini ridică hoteluri, unele mai impozante decât celelalte. O simplă plimbare pe străzile orașului te poartă, pe rând, în lumea ”prinților” și a ”cerșetorilor”. În timp ce câțiva copii umblă desculți printre resturile menajere de pe trotuare, la doi pași de ei câțiva domni își parchează Lexus-urile în fața unor porți dincolo de care ochii obișnuiți nu pot pătrunde. În nici un alt oraș din lume nu am văzut mai multe mașini Lexus, una lângă alta, ca în Phnom Penh.
Oamenii sunt calzi, respectuoși și plăcuți, nu încearcă să te păcălească și te fac să te simți ca un prieten de-al lor. Îi vezi cum fac eforturi să depășească momentele grele din trecut și să meargă mai departe către lumea modernă: se construiesc blocuri, malluri și clădiri de birouri, în paralel cu atragerea turiștilor și promovarea obiectivelor pentru vizitatori.
Phnom Penh nu este un oraș scump, începând cu mâncarea, transportul, cazarea și vizitarea obiectivelor turistice, toate sunt practicate la prețuri pe care ți le poți permite.
Cum ajungi în Phnom Penh
După o perioadă de relaxare pe plajele de la marginea junglei scăldate de valurile turcoaz ale mării incredibil de calde, am încheiat vacanța în Cambodgia petrecând 24 de ore intense în Phnom Penh. Cu toate că am fi putut opta pentru un zbor intern din Sihanoukville până în Phnom Penh, am ales să încercăm și transportul terestru. Contra unei sume de 18$ de persoană am fost preluați de un bus din fața complexului din Otres 2 unde eram cazați și, în mai puțin de 5 ore ne aflam la intrarea în oraș. Drumul dintre cele două orașe a fost așa cum mă așteptam: livezi vaste de cocotieri, bananieri sau mango, case construite în mijlocul prafului roșiatic și oameni care vând orice pe marginea drumului.
Bus-ul nostru ne-a lăsat undeva la intrarea în oraș, iar noi căram deja 2 trolere destul de voluminoase. Imediat ne-au abordat câțiva șoferi de tuk-tuk care ne-au propus să ne ducă la hotel pentru sume care de care mai mari. Într-un final, am găsit un tuk-tuk cu 5$ și am pornit curioși către locul de cazare.
Ca orice capitală a lumii, Phnom Penh are un aeroport destul de mare, aflat foarte aproape de oraș, cam la 10 km și care operează atât zboruri interne cât și internaționale, iar compania low-cost Air Asia leagă orașul de principalele țări ale Asiei. Așa că nu este dificil să ajungi în acest oraș, iar dacă vii dintr-o altă țară asiatică, prețurile biletelor de avion pot fi destul de mici. O dată ajuns pe aeroport, ai la dispoziție zeci de taxiuri sau tuk-tuk-uri care te duc în oraș în mai puțin de 30 de minute, pentru 7$.
Distanțele între orașe sunt destul de mari, iar dacă vrei să ajungi în Phnom Penh din oricare alt oraș al țării și nu vrei să zbori cu avionul, chiar dacă distanța este foarte mare poți alege bus-ul sau autobuzul la fel ca noi, să iei pulsul țării și să admiri din mașină peisajele, oamenii sau casele. Sunt și autobuze de noapte cu paturi în care te poți întinde, dar acestea sunt introduse pentru distanțe de peste 10-12 ore, de exemplu din Siem Reap în Sihanoukville.
Unde să te cazezi în Phnom Penh
In Phnom Penh am petrecut 24 de ore, astfel că am avut cazare pentru doar o noapte, iar pentru asta am făcut încă din țară o rezervare la Okay Boutique Hotel, situat lângă Muzeul Național, dar despre care nu citisem mare lucru. Prețurile la cazări în capitala Cambodgiei fiind acceptabile – începând de la 15$ pe noapte, cel mai important aspect de care am ținut cont a fost locația.
Odată ajunși la intrarea în hotel, aproape că nu ne găseam cuvintele. Am fost primiți ca niște oaspeți foarte importanți, cu prosoape reci umede și cu sucuri de fructe proaspăt stoarse. Decorurile hotelului, recepția și, toată clădirea, în ansamblu, erau de lux. Am avut impresia că am intrat într-un palat regal, iar surprinderea noastră era cu atât mai mare, cu cât suma pe care trebuia să o plătim pentru o cameră era de doar 40$. Ne-am uitat de două ori pe rezervarea noastră printată, să vedem dacă nu cumva ne aflam într-un hotel vecin. Ne-au preluat imediat bagajele și ni le-au așezat în colțul amenajat portretelor regilor Cambodgiei și descendenților acestora :-). Până la terminarea formalităților de cazare, am stat pe niște canapele regale și speram în sinea noastră să nu fie doar un vis frumos 🙂
Nici camera nu a lăsat de dorit, foarte frumos amenajată, curată și, mai presus de toate, cu o priveliște amețitoare asupra orașului, a fluviului Mekong, a Palatului Regal și a Muzeului Național.
Ce sa faci 12 ore în Phnom Penh
- Să ajungi la Killing Fields
Având la dispoziție un timp atât de scurt, ne-am concentrat foarte mult pe ce ne doream cel mai mult să vizităm, și nu am vrut nicicum să ratăm Killing Fields. La scurt timp după ce ne-am cazat, am coborât la recepție și am achiziționat o excursie la locul unde au fost ucise peste 1.500.000 de persoane. Câteva minute mai târziu, ne aflam deja în tuk-tuk-ul care avea să ne introducă în inima traficului din Phnom Penh. Am experimentat cele mai stranii senzații: mers pe contrasens, zgomote infernale, opriri la limită și viraje bruște: bun găsit Phnom Penh! 🙂
Acest loc pe care urma să-l vizităm și despre care citisem foarte multe informații, se află la 15 km de oraș. Drumul pe care l-am parcurs până acolo a fost un mixt de uimire, teama, plăcere, confuzie. De la nivelul tuk-tuk-ului am văzut, în 30 de minute, cum se scurge timpul printre claxoane, fum de eșapament, tarabe cu fructe, mii de scutere, dar toate acestea îmi dădeau o stare de bine. Îmi plăcea orașul în care mă aflam și pe care încercam să-l descopăr în câteva ore. În tot acest timp am crezut că sunt pregătită să merg într-un asemenea loc, precum cel care, urmă cu 40 de ani, devenise o groapă comună pentru copii, adulți și bătrâni. Cât de mult m-am înșelat! De îndată ce am trecut dincolo de poarta care delimita parcarea de Killing Fields, am simțit cum ceva greu apăsa pe pieptul meu și inima se chinuia să bată cu putere, presată fiind de o forță invizibilă. Nu exagerez deloc dacă spun că două ore, cât a durat vizita noastră acolo, am simțit lacrimi pe obraz.
Locul este de o încărcătură emoțională incredibilă, iar din momentul în care am pus căștile pe urechi și am pornit audio-guide-ul, am intrat într-o altă lume, una a torturii, a suferinței imposibil de reprodus în cuvinte și a zgomotelor reale imprimate pentru eternitate. Cum aș putea să-ți redau senzația pe care am trăit-o ascultând vocea reală a unui supraviețuitor al acestui genocid sau cum ai percepe dacă ți-aș spune că am auzit chiar și vocile unor torționari, care povesteau cu lux de amănunte cum luau copiii de lângă părinți și, sub privirile îngrozite ale acestora îi izbeau de trunchiurile palmierilor până îi ucideau? Crede-ma, mi-e greu să-mi amintesc. Îți mai spun doar că îmi tremurau mâinile atât de tare încât nu am putut să apăs declanșatorul aparatului de fotografiat decât de câteva ori și îi repetam lui Dan aproape obsesiv că nu pot face poze.
În acel loc am simțit pentru prima oară că sunt foarte fericită și recunoscătoare pentru tot ce am și pentru că trăiesc, iar asta nu pentru că înainte nu m-aș fi bucurat la fel, dar odată ajuns acolo, simți că viața are și alte valori, pe care de multe ori le neglijăm.
Viața merge mai departe și aveam să aflu asta imediat după ce s-a încheiat turul nostru și, în timp ce ne apropiam de poartă mi s-a făcut brusc sete. Chiar înainte de ieșire era un chioșc cu băuturi răcoritoare, mi-am luat un suc și nu am reușit să beau decât după ce am ieșit din perimetrul amintit, am ajuns la tuk-tuk și am văzut șoferul nostru cambodgian care râdea și făcea glume cu un amic, semn că trecutul este undeva departe. Prima dată când am văzut scena asta am fost furioasă, căutam explicații cum ei pot să râdă în timp ce eu eram tulburată la maximum și îmi ștergeam lacrimile, dar apoi am realizat că acesta este cursul firesc al lucrurilor. Ei s-au ridicat și au mers mai departe, chiar dacă, probabil că fiecare familie din Cambodgia de astăzi are cel puțin o mamă, un tată, o soră sau un frate care a murit în chinuri groaznice. Iar dacă astăzi peste 50% din populația țării are sub 15 ani, este o dovadă a faptului că bunicii lor nu mai sunt.
- Să iei cina pe acoperișul unui hotel, pe marginea piscinei
Viața în Phnom Penh are și aspecte moderne. Odată întorși la hotel și încă apăsați de cele văzute cu puțin timp înainte, am urcat la piscina hotelului pentru o pauza relaxantă, chiar în momentul în care orașul a fost acoperit de nori negri și a început să plouă ușor. Priveliștea era foarte frumoasă, orașul se vedea superb, iar decorurile terasei erau în ton cu cele ale hotelului. Timp de 2 ore am admirat orașul și am avut parte de o cină într-un decor luxuriant și, chiar înainte de a intra în camera, mi-a atras atenția un afiș pe care scria că, la un etaj mai sus, poți avea parte de cel mai bun masaj din Phnom Penh. 16$ am plătit pe un masaj de relaxare care nu mi-a plăcut deloc, în schimb m-a pregătit pentru somn 🙂
- Să vizitezi Piața din Phnom Penh
O nouă zi în Phnom Penh și ultima în Cambodgia. Avionul nostru spre Bangkok urma să decoleze în jurul orelor 18, așa că ne-am trezit foarte dimineață cu dorința de a mai face niște tururi prin împrejurimi. Un mic dejun într-un restaurant absolut fabulos, cu ornamente spectaculoase și chelneri care supravegheau atent fiecare masă, ne-a dat energia necesară unei noi zile de explorare. În ziua precedentă stabilisem cu șoferul de tuk-tuk să ne plimbe și astăzi pe la alte obiective la care voiam să ajungem. Primul pe listă a fost piața din Phnom Penh despre care citisem numai lucruri interesante, prețuri atractive și lucruri interesante. Doar că eu, în momentul în care ajung într-o piață din Asia, uit de mine și de alte planuri pe care le-am făcut anterior și mă pierd printre tarabe, uleiuri de cocos, pantaloni si genți cu elefanți. A încercat Dan de câteva ori să mă conștientizeze și să-mi propună că mai bine lăsăm piața și mai mergem să vedem ceva prin oraș, dar până când nu am simțit că mă dor picioarele, nu am cedat 🙂 Prețurile chiar sunt mici, iar dacă ai răbdare să te plimbi prin toată imensitatea pieței, poți găsi tricouri din bumbac de calitate foarte bună la 3-4$, ulei de cocos de 500 ml la 4-5$, precum și diverse suveniruri ieftine, numai bune de umplut un alt troler.
- Să vizitezi Silk Island
Am ieșit din piață destul de agitați și cărând câteva sacoșe cu cumpărături ne-am îndreptat către tuk-tuk-ul care ne aștepta. Chiar înainte să plecăm, șoferul ne-a propus ca, în timpul pe care îl mai avem la dispoziție, să mergem la Silk Island. Am intuit pe loc că are el o înțelegere cu vânzătorii de pe acolo și că obține profit dacă ne duce la ei și cumpărăm produse. Mai ales că, la el în tuk-tuk, se găseau multe afișe cu tururile extraordinare pe care le organizează la Insula Mătăsii. Cu toate acestea am acceptat, dar numai după ce ne-a promis că nu vom pierde avionul 🙂 A urmat o nouă goană nebună prin oraș, am traversat Fluviul Mekong cu un feribot, apoi ne-a plimbat prin tot satul. Prima oprire a fost la o familie care lucrau de zor la eșarfe de mătase și de la care am cumpărat și eu una cu 10$. Nu mi s-a părut un preț mare, mai ales că ne-au prezentat și procesul de fabricare care este manual și nu este deloc unul ușor, iar ei s-au bucurat că nu am insistat să negociez. În plus, o tânără care lucra la țesut eșarfe, a fost extrem de fericită că poate exersa cu noi limba engleză și ne-a spus că anul acesta termină facultatea și a aplicat la două burse pentru master undeva în Europa și că acum așteaptă răspunsul universităților.
Următoarea oprire a fost la o fermă de viermi de mătase, unde am văzut tot procesul de obținere a mătăsii.
Ghidul care ne făcea turul fermei avea un chef nebun de vorbă, în timp ce noi eram doar cu ochii pe ceas. Am cumpărat câteva eșarfe foarte frumoase dar am primit și una cadou. Dan nu a avut chef să intre în magazinul cu mii de eșarfe și m-a așteptat afară. Când am ieșit, ia-l de unde nu-i 🙂 M-am uitat în jur și l-am văzut puțin mai departe, stând de vorbă cu … o mierlă indiană 🙂 Timp de câteva minute bune ne-am distrat cu cea mai frumoasă pasăre vorbitoare din Phnom Penh, noi nu o înțelegeam pe ea, ea nu ne înțelegea pe noi, dar la final am râs în hohote toți trei, poți vedea un filmuleț haios aici.
- Să vizitezi Închisoarea S-21
Transformată astăzi în Muzeul Genocidului, această clădire este o fostă școală folosită de khmerii roșii pentru a tortura oamenii înainte de a-i ucide la Killing Fields. Noi nu am mai avut puterea să vizităm acest obiectiv, ce am văzut și am trăit la câmpiile morții a fost prea mult, dar dacă ești destul de puternic, îți recomand un tur al închisorii.
- Să vizitezi Muzeul Național
Am plecat de la Insula Mătăsii direct la hotel, am pregătit bagajele și, pentru că timpul încă era în favoarea noastră, ne-am întâlnit cu șoferul nostru de tuk-tuk, pe care l-am rugat să ne ducă să vizităm Palatul Imperial care era destul de aproape de noi. Acolo, surpriză, programul era de la 07:30-11:00 și de la 14:00 – 17:00, așadar era închis în timpul prânzului. Singurul loc unde mai puteam merge era la Muzeul Național aflat la doi pași de Palatul Imperial și cu program de vizitare la orele prânzului. Nu am avut mult timp la dispoziție nici aici, dar ne-a surprins arhitectura acestui muzeu, care este deosebit de frumoasă.
La ieșire, un domn în vârstă care se afla într-un scaun cu rotile, vindea cărți. Nu am stat deloc pe gânduri când am dat 30$ pe 2 volume care mi-au atras atenția: First they killed my father și Lucky child, prima devenind national bestseller. Ambele volume sunt scrise de Loung Ung, unul din cei 7 copii ai unei familii de înalți oficiali guvernamentali din Phnom Penh, înainte de regimul Pol Pot. Luong Ung retrăiește în aceste volume momentele în care, pe când avea 5 ani, ea și familia ei au fost forțați să părăsească orașul și să plece spre zonele rurale, precum și evenimentele dramatice cărora le-a supraviețuit, dar și clipele în care i-a fost ucis tatăl, mama și alți membri ai familiei. Sunt două volume scrise în limba engleză, care te țin cu sufletul la gură și pe care îți recomand să le citești. Eu am citit primul volum care m-a captivat până la ultimul cuvânt și aș dori să-l dăruiesc unuia dintre cititorii mei dragi. Lasă un comentariu la acest articol, în care să-mi spui de ce îți dorești acest volum, iar pe 15 decembrie voi alege câștigătorul acestei cărți. De asemenea, da și share pe Facebook acestui post, pentru a-i anunța și pe prietenii tai de giveaway.
Când să călătorești în Phnom Penh
Excursia noastră în Cambodgia a avut loc în luna aprilie, exact când temperatura depășește 40 de grade, dar cea mai bună perioadă de a ajunge în această parte a lumii este în lunile noiembrie, decembrie și ianuarie, când media temperaturilor este în jurul valorii de 30 de grade, iar ploile sunt mai rare. În schimb, în sezonul ploios, din iunie până în octombrie, nu vă recomand să vă planificați vacanțele în Cambodgia, asta dacă nu vreți să stați mai mult în camerele de hotel.
Călătoria noastră în Cambodgia s-a încheiat, nu însă și dorința de a ne reîntoarce acolo, pentru că mai avem multe de descoperit.
Abonează-te la blogul meu și vei afla primul când public un articol nou! Până data viitoare, te las cu mai multe poze din Phnom Penh aici.
Update:
Va mulțumesc tuturor celor care ați înțeles mesajul acestui articol și celor care ați lăsat un comentariu aici, dar și celor care au comentat la postările articolului pe Facebook. Toți meritați câte un suvenir din Cambodgia. Cadoul de care sunt foarte legată sufletește, cartea First they killed my father pe care am cumpărat-o din Cambodgia, va merge la Doamna Julieta Botocan din Giurgiu! Felicitări!
Andreea Nitescu
Fie ca ma uit la pozele de pe Instagram, fie ca citesc ceva pe blogul tau, sunt tot mai convinsa ca trebuie sa vizitez Cambodgia!
Victor ohm
Superbă prezentare
Cristian Cezar Han
Ar trebui sa specifici ca orasul nu este recomandat cardiacilor. Ai un stil inedit de a povesti!
Bangkok, oricand din nou | About various things!
[…] lăsat în urmă Phnom Penh, capitala Cambodgiei, unde am petrecut 24 de ore intense și, în mai puțin de o oră, ne aflam […]
Bangkok, any time again | About various things!
[…] left behind Phnom Penh, the capital of Cambodia, where we spent 24 hours of intense time and in less than an hour we were […]
PhD paper
First time I see this temple. I am curious, why haven’t I known about its existence before? I definitely need to visit it this year.