Cum am invins teama de scuba diving

Suntem in cautarea vacantei perfecte, poate unii impachetati deja pentru destinatii de poveste, pentru ca vremea este din ce in ce mai placuta, iar ofertele din partea agentiilor si nu numai, sunt coplesitoare 🙂 Eu incerc sa gasesc resursele necesare sa ma intorc cu gandul la vacanta mea din Thailanda si sa continui sirul povestirilor. In postarea anterioara, va vorbeam despre faptul ca ne aflam in plina sarbatoare a Anului Nou Thailandez, Songkran: bataie generala cu apa, dansuri in strada, muzica, distractie, tinerete.

Tinerete?!?! Pai daca tot urma sa schimb prefixul peste cateva ore, sotul meu si-a accentuat dorinta de a incerca o noutate (in Thailanda avea multe optiuni in aceasta idee, dar nu toate ii erau permise 🙂

Asa se face ca imi spune foarte sigur pe el ca maine va merge la scuba diving, moment in care eu intru in fibrilatii: asta imi doresc sa fac inca de cand m-am nascut, dar nu cred ca voi putea!!! Au urmat 10 minute de ganduri confuze, toate plecand de la chinurile indurate la snorkeling. Scuba diving e prea mult. Nu!!! Mai bine stau la plaja toata ziua, si fac masaje. Cand el a terminat de completat formularul prin care isi asuma riscurile  m-am hotarat: merg si eu. A urmat declaratia pe proprie raspundere, asumarea riscului suprem dar, ce conteaza? Maine ma voi simti mai batrana cu un an, asa ca, sa profit din plin de tineretea mea 🙂 Asadar, maine vom face scuba diving, sau macar vom incerca asta 🙂

Cu gandul la apele adanci de maine, am cautat relaxarea unui apus romantic in Ao Nang, pe plaja cu maimute. Drumul pana la ele a fost presarat cu multe nuci de cocos 🙂

Spre deliciul celor care le cautau, maimutele au fost amuzante si usor cam agitate. Chiar am vazut cand una din ele i-a smuls sacosa din mana unei fete care s-a speriat teribil si a inceput sa tipe. In schimb, maimuta a scotocit dupa mancare si chiar a gasit Pringles, asa ca am surprins asta:

Foarte prietenoase si obisnuite cu oamenii din jurul lor, maimutele mergeau pe aceeasi poteca la fel ca noi:

Un mascul mi-a atras atentia – era cam obraznic:

In zona vietuiesc si niste caini a caror misiune era sa tina la distanta micile vietuitoare. Si chiar reuseau:

Inainte sa plecam la hotel, am admirat un alt apus senzational:

Adormim tarziu, in camera cocheta a hotelului Ao Nang Beach Resort, visand la scuba diving. Maine…

Iata-ne mergand in largul marii cu un vapor ce avea sa ne duca intr-o locatie superba, numai buna de vazut vietatile marine in mediul lor. Inutil sa va mai spun ca tot drumul am fost ca si anesteziata.

M-au incercat tot felul de ganduri, care de care mai ciudate si mai sumbre. Ma gandeam cand mi-am vazut ultima oara familia, cum ar reactiona ai mei daca… in fine, nici o problema, pot abandona, voi sta pe punte si voi astepta sa se ridice din apa cei curajosi, sa-mi povesteasca… 🙂 Eu nu am rau de mare dar atunci am simtit brusc nevoia de a lua o pastila exact cand am ajuns deci as fi luat-o degeaba… in fine… am ajuns. Apa era calda si avea o culoare incredibila.

Pentru ca era prima oara cand faceam scuba diving, am avut un instructor, cel mai calm din viata, caruia i-am pus atatea intrebari, mi-a dat atatea explicatii tot drumul pana in Phi Phi Island unde urma sa facem scuba diving, iar cand am ajuns acolo nu mai stiam nimic. L-am rugat doar sa ma tina de mana tot timpul. Nu stiu cand m-am trezit asa:

Numai ca socoteala de acasa nu se pupa cu cea din targ, iar pentru mine totul era mult prea complicat. Spaima mea cea mai mare era legata de saritura de pe vapor si sa nu inghit apa. Am incercat sa conving instructorul sa cobor pe scara direct in mare dar el a ramas inert. Rand pe rand au sarit toti, acesta fiind scopul pentru care erau acolo 🙂 Eu am ramas ultima, cu instructorul pe marginea puntii, cu multe kilograme pe mine, cu o vesta umflata care sa ma salveze de la o moarte ce mi se parea previzibila atunci, cu toate tuburile in gura si …cu o sete infernala. Am cerut apa, cu o voce stinsa, tot scotand tubul de respirat din gura, dar nimeni nu era preocupat de asta. Dimpotriva, instructorul ma ruga sa sar, ca senzatia de sete este doar de la emotii. Toti cei din grup pluteau ca niste nuferi la suprafata apei si, unul cate unul, coborau in adancuri. Am vrut sa renunt, dar as fi fost cea mai slaba din grup. Am inchis ochii si am sarit!!!! Cum nu se poate mai prost!!! Fara masca bine fixata, fara tub tinut in gura corespunzator, pentru ca le tot miscasem anterior, aveam apa in stomac, in nas, in gura si doar vesta umflata la maximum m-a adus la suprafata. Nu mai vedeam pe nimeni in jur, nici macar sotul meu nu era prin zona, desi el spune ca a fost langa mine tot timpul:)A fost momentul in care am vrut sa ies din apa si sa astept pana se termina totul. Dar, asa cum spunea si instructorul, totul se intampla in mintea mea, nu reuseam sa ma relaxez si eram foarte speriata. Evident, acum mi se pare ca exagerez, dar asta am simtit atunci.

A mai urmat un pas, acela de a reusi, dupa o munca indelungata, sa reproduc gesturile pe care mi le arata instructorul, un fel de tehnici de supravietuire in cazuri de urgenta. Toate acestea fiind rezolvate, am coborat din ce in ce mai adanc.

Trebuie sa spun ca din acel moment am fost foarte relaxata, am reusit sa-mi controlez respiratia si m-am bucurat de tot ce poate oferi marea mai frumos. Am coborat pana pe la 10 metri si a fost o experienta fantastica. Am facut doua coborari de-a lungul zilei, a doua mi s-a parut mai usoara, pragul psihologic fiind deja depasit. Din pacate, desi am avut 2 aparate foto subacvatice performante, nu am reusit sa facem multe poze sau sa filmam, emotiile fiind puternice si pentru sotul meu: a apasat, din greseala, un alt buton decat cel de filmare, rezultatul fiind niste poze facute haotic. Nu-i nimic, data viitoare… pentru ca imi doresc sa repet asta. Acum sunt mandra de mine, ca am dus la capat experienta, cu atat mai mult cu cat sotul meu mi-a spus ca nu credea ca voi reusi 🙂

Desi a fost foarte greu sa ma mobilizez, va recomand cu caldura sa incercati scuba diving, va ofera senzatii unice, am vazut multi pesti colorati, broaste testoase, arici de mare, serpi, corali deosebiti si alte vietati pe care nu le cunosc 🙂

Cam asa a fost la scuba diving. Va astept data viitoare cu o noua experienta, cea mai frumoasa pentru mine si o sa va povestesc despre modul inedit in care mi-am sarbatorit schimbarea prefixului – cea mai frumoasa zi din aceasta vacanta 🙂

Pana atunci, toate bune!