Dezmăț culinar la Jurilovca

Zeci de ceaune care fierbeau în același timp și o mare de oameni care priveau dincolo de mesele aliniate perfect, în așteptarea borșului de pește, a fost imaginea care mi-a atras atenția imediat ce am ajuns în micuțul port de la Jurilovca. Nici noi nu plecasem de acasă cu alte gânduri. Dacă e borș… păi borș să fie!!! 🙂

Cum am ajuns la Jurilovca

Este primul an în care am renunțat la orice alt program pentru a veni la acest eveniment culinar, eu atrasă de renumitul borș de pește, iar soțul meu atras de ideea de petrecere câmpenească. Am plecat din Constanța cu mașina în jurul orei 12 și puțin peste o oră eram la intrarea în Jurilovca.

Nici nu intrasem bine în localitate când am văzut în fața noastră o o mulțime de mașini care căutau un loc de parcare. GPS-ul nostru, ceva mai inteligent decât noi, ne-a întors din strada principală și ne-a deviat către o străduță paralelă cu aceasta. Nici acolo nu am avut noroc să parcăm din primele încercări. După câteva tururi de forță prin drumurile prăfuite, am găsit un loc unde am strecurat mașina cu grijă, să nu atingem vișinul mic-mic ce abia răsărise.

Cum a fost la serbarea borșului pescăresc

O zi toridă de Septembrie, lume multă, tone de pește, muzică, dansuri, meșteri populari, dulciuri și oameni veseli. La ce să ne oprim mai întâi? Imediat ce am coborât spre port, am mers spre stânga și am fost abordată de nea Toader Gheorghe, sculptor în piatră și lemn, un localnic tare hâtru și mândru de operele lui. Avea și motive să fie așa. Piesele lui m-au ținut minute în șir în fața standului. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu el și să aflu că este deținătorul a numeroase diplome de excelență și că a participat la numeroase târguri și festivaluri naționale și internaționale.

Am plecat mai departe, fiind atrasă de hainele tradiționale pe care le purtau niște doamne foarte cochete și care se pregăteau să urce pe scenă pentru momentul lor artistic.

Am încercat, din răsputeri, să rezist mai mult de 5 minute în fața scenei frumos amplasată pe o insulă mică, în fața hotelului plutitor, dar mirosul de pește bine gătit mă trăgea în direcția opusă. Unde am văzut coada mai mare acolo ne-am așezat. Am știut că acolo se servește renumitul borș. Numai că lucrurile nu au fost atât de simple. Ideea centrală a acestui eveniment este că dacă dorești, poți să primești gratis o porție zdravănă de borș de pește, sau chiar mai multe,  dar pentru asta trebuie să înfrunți o mulțime de oameni la fel de pofticioși, alții flămânzi, unii nervoși, iar alții mai tupeiști. Noi am avut răbdare, pentru că altfel nu am fi putut mânca acest preparat.

Timp de 40 de minute am așteptat să ne vină rândul și am trăit aceleași senzații la fel ca majoritatea celorlalți pofticioși. Dincolo de rândul de mese aliniate se aflau niște doamne care porționau borșul, îl puneau în niște castroane de unică folosință, pe care le țineau pe câte o tava și așteptau… și așteptau… și așteptau… Niște bătrâne din fața mea le chemau disperate, să vină la masa noastră.

Chelnerii de ocazie porneau din bucătăria improvizată către mese pe care le alegeau aleatoriu, nu exista o regula la care ajunge următoarea serie de poții de borș, iar asta creștea frustrarea în rândul oamenilor, mai ales al batrânilor. A fost o experiență interesantă și a meritat așteptarea. Am mâncat cel mai bun borș de peste din viața mea. Suficient de acru, cu mult pește în el, a fost absolut delicios.

Cu rezervele împrospătate, am plecat să căutam locul în care fierbeau ceaunele, pentru că ardeam de nerăbdare să le fac poze. Și am găsit cei mai iscusiți pescari din zonă, care în ziua aceasta au avut o misiune importantă de realizat: pregăteau de zor cele 50 de ceaune cu borș și, după cum spuneau chiar ei, fiecare ar fi urmat să facă acest borș de câteva ori, pe parcursul întregii zile. Nici nu e de mirare acest lucru, ținând cont de faptul că s-au făcut 18 tone de borș din 5 tone de pește. Ups!!! Și eu am mâncat doar un caston mic 🙂

Am lăsat ceaunele să fiarbă și am plecat să cumpărăm provizii de pește pentru acasă. Păi a fost ziua de pește 🙂 Am mai stat la o coadă cam o oră pentru cel mai bun pește prăjit cu făină de porumb. Dacă vă este foame, treceți peste partea cu pozele 🙂

Chiar lângă standul cu preparate din pește era un comerciant care făcea must chiar acolo și atrăgea turiștii cu mirosul acela specific.

Doar ce cumpărasem câte un suc de soc și ne pregăteam să sorbim din pahar, când tanti Florica ne-a chemat sa degustăm din prăjiturile ei de casă, care arătau într-un mare fel 🙂 După ce ne-a povestit că de ani buni face unele dintre cele mai bune prăjituri din zonă, am cumpărat câteva, pentru că nu toți membrii familiei noastre sunt la dietă 🙂

Ne-am fi dorit să rămânem până seara, târziu, dar căldura din timpul zilei ne-a obosit și am plecat spre casă cu satisfacția unei zile frumoase.

Prețuri pentru câteva produse

Așa cum e de așteptat, la astfel de evenimente prețurile nu sunt deloc mici, dar prins între febra lucrurilor și mirosurile ademenitoare, nu realizezi cum îți zboară banii din portofel.

• Pe 6 guvizi mai mari și două felii de crap prăjit am plătit 55 RON
• Am cumpărat 2 borcane cu pește marinat și am plătit pe amândouă 40 RON
• 6 prăjituri preparate în casă m-au costat 30 RON.
• o bere la pahar a fost 5 RON

Sfaturi pentru anul următor

• Nu încercați să ajungeți cu mașina foarte aproape de port, vin sute de mașini în localitate și va fi greu chiar și doar să înaintați
• Căutați un loc de parcare pe unde începe satul și parcurgeți distanța până la port admirând casele tradiționale și frumusețea locală
• Înarmați-vă cu multă răbdare și gustați din borșul de pește
• Cumpărați produse locale, sunt foarte bune
• Împrieteniți-vă cu localnicii, sunt niște oameni frumoși
• Intrați în atmosfera evenimentului

Voi ați participat vreodată la acest gen de festival al borșului de pește?

Vă las cu mai multe poze de la eveniment aici.