Am pășit destul de timid pe nisipul auriu al dunelor Maspalomas, speriată de gândul că este doar un miraj într-un deșert și, la cea mai mică atingere, totul ar putea dispărea. Trecuseră bine de orele amiezii când m-am trezit în fața unei imagini spectaculoase a naturii care părea că a deschis un atlas geografic uriaș și mă ademenea să intru în poveste. Mi-am afundat picioarele în nisipul fierbinte, apoi am prins curaj și m-am îndreptat spre direcția în care soarele se pregătea de odihnă. Timp de câteva ore am fost spectator, copil, erou și actor în niște decoruri pe care mâinile iscusite ale omului nu le poate realiza.
Cum ajungi în Gran Canaria
A fost un chin să mă trezesc la ora 5:30 dimineata, după o seară lungă pe care am petrecut-o pe străzile din capitala Insulei Tenerife, sărbătorind Carnavalul de la Santa Cruz, despre care am scris aici. La ora 7:30 trebuia să ajungem în port, deoarece la ora 8:00 feribotul urma să plece din Tenerife și să ne ducă în Portul las Nieves din Agaete, Gran Canaria, o altă insulă frumoasă. Închiriasem mașina cu două zile în urmă din aeroportul din Tenerife Sud și ne-am gândit că nu i-ar strica o plimbare de două săptămâni prin Insulele Canare. Ne-am urcat, așadar, în mașină și am gonit către portul din Santa Cruz.
Din România nu există zboruri directe către Gran Canaria, însă poți ajunge pe insulă cu escală într-un alt oraș din Spania. În schimb, există zbor direct București-Tenerife, despre care am scris aici. Pentru a ajunge din Tenerife în Gran Canaria, poți opta pentru zbor cu avionul, iar în 30 de minute ajungi în Las Palmas, capitala Insulei Gran Canaria, iar prețul este mai mic decât dacă alegi feribotul. Noi am optat pentru Fred Olsen, compania care leagă cele două insule, din dorința de a lua și mașina cu noi, astfel încât să avem libertate de mișcare oriunde și să nu fim condiționați de programul mijloacelor de transport sau de taxiuri. Prețul pe care l-am plătit pentru o trecere, dus întors/două persoane plus mașina, a fost de 181 de Euro. Nu este deloc ieftin, dar acestea sunt prețurile practicate pentru turiști, am aflat de la câțiva localnici că pentru ei prețurile sunt mult mai mici. Fred Olsen care pleacă din Tenerife spre Gran Canaria are curse frecvente, din două în două ore, iar condițiile pe care le oferă pe durata celor 80 de minute, cât durează cursa, sunt dintre cele mai bune. Scaune confortabile și cu spațiu generos între ele, monitoare pe care poți urmări scurte filmulețe despre Insulele Canare, două restaurante de unde poți să cumperi cafea, sandwich-uri, desert sau diferite sucuri, un loc amenajat pentru fumători, iar toate acestea sunt oferite într-un spațiu curat și cu decoruri moderne.
Timpul petrecut pe feribot a trecut repede, acompaniați de câte o cafea bună și de oceanul care fremăta dincolo de geamuri, nici nu am știut că ne apropiem de Gran Canaria, insula aflată la doar 200 de km de coasta de Vest a Africii. Este uimitor să vezi insula foarte mică de la depărtare și, pe măsură ce te apropii, în fața ta se deschid urmele uriașe ale lavei vulcanice.
Spre Playa del Ingles, cu oprire la Bufadero de la Garita
Am coborât la mașină și, în doar câteva minute, eram pe drumul spre Playa del Ingles, orașul situat pe coasta de sud a Insulei Gran Canaria și de unde puteam ajunge foarte repede la dunele de nisip de la Maspalomas, cea mai mare atracție a insulei.
Dar cum în drumul nostru se afla un alt obiectiv la care am vrut să ajungem, am făcut un ocol, de vreo 2 ore 🙂 și am mers să vedem Bufadero de la Garita, lângă orașul Telde. Este o zona cu stânci aflată la malul oceanului Atlantic, unde lava a dat naștere unei formațiuni adânci, un fel de prea-plin al oceanului 🙂 Valurile în fierbere se ascund în această adâncitură și răbufnesc în exterior prin jeturi puternice. A fost un spectacol de la care nu mai voiam să plec, cu atât mai mult cu cât nu mi-am imaginat vreodată că poate exista așa ceva.
Destul de aproape de Bufadero de la Garita se afla Playa del Hombre, o plaja micuță și destul de frumoasă, pe lângă care am trecut după o plimbare scurtă pe faleza oceanului.
Câțiva localnici se aflau la plajă, alții se agitau cu plăcile de surf, iar cei mai mulți ocupaseră toate locurile unei terase aflată lângă plajă și unde tare mult am fi vrut să mâncăm o pizza 🙂 Nu am găsit loc liber așa încât ne-am întors spre locul unde parcasem mașina, aproape de Bufadero de la Garita. Am mai admirat câteva minute jeturile de apă care erau aruncate amenințător spre cer, apoi din nou în mașină și am plecat spre Playa del Ingles.
Cu cât ne apropiam mai mult de stațiune, cu atât creștea îngrijorarea noastră legată de locația unde făcusem rezervare. Fiind o perioadă din an foarte aglomerată, abia mai găsisem o cameră liberă pentru o noapte într-un hostel, Casa de Huespedes San Fernando, la prețul de 55 de Euro/noapte. Văzusem încă de pe internet că nu ne vor aștepta condiții foarte bune, în schimb era poziționat relativ bine. Realitatea era exact cea pe care o bănuiam: camera foarte mică, avea doar o masă, un pat dublu și unul single. Baia era separată de cameră printr-o perdea subțire. A fost cea mai proastă experiență cu un loc în care ne-am cazat vreodată. Chiar și așa, am fost norocoși pentru că majoritatea camerelor din acest hostel aveau baie comună, iar noi aveam baia noastră, chiar dacă intimitatea lipsea cu desăvârșire. Încă un bonus, aveam balcon 🙂
Dunele Maspalomas și frumusețea lor nebănuită
Cu o oarecare temere, ne-am lăsat lucrurile în cameră și am plecat să descoperim orașul. Intenția noastră era să ajungem la dunele de nisip aproape de apusul soarelui, pentru a ne bucura de culorile divine proiectate în mod natural pe pământ. Drumul către dune străbate orașul și nu este foarte scurt, ne-a trebuit o oră să ajungem în apropierea ”deșertului”. Încă aveam timp suficient până la asfințit, așa că am ales, la întâmplare, o stradă și când am ajuns în capătul ei am avut o surpriză uriașă. Ne aflam pe o colină la baza căreia se deschidea un superb teren de golf, plin de palmieri și alți copaci exotici, în depărtare se vedea un cartier de case foarte cochete, iar și mai departe se vedea oceanul și dunele de nisip la care trebuia sa ajungem 🙂 Imaginea era una ireală: vegetație bogată și case elegante, în continuarea cărora se deschideau dunele de nisip, totul terminându-se cu linia oceanului.
Am continuat drumul spre Maspalomas și, printre reproșuri de genul ți-am spus să luăm un taxi, aud: am ajuns! Nu înțelegeam unde am ajuns, credeam ca halucinează de la căldură, fiind cam ora 16:00 🙂 În stânga noastră era oceanul așa cum îl știam încă de când am plecat de la hotel, în partea dreaptă erau terase, restaurante și case din reviste, iar în față era Hotelul Riu Palace Maspalomas, nu mai spun că din spate veneam noi 🙂 Așa că…nici urmă de dune.
Hai cu mine! Și mă introduce în Hotelul Riu, trecem printr-un fel de pasaj foarte elegant, ne intersectăm cu tot felul de persoane, unele în costume de baie, altele cu halate pe ele și, dintr-o dată rămân fără cuvinte:
Am coborât pe o alee scurtă și am ajuns la un zid de piatră care despărțea realitatea de vis. Dincolo de acel perete nu foarte înalt și care ținea loc de băncuțe, se deschidea lumea dunelor de nisip. M-am bucurat exact ca un copil care vedea pentru prima dată marea. În timp ce Dan se ocupa de lucrurile pământene și era în căutarea unor beri reci, eu m-am așezat pe zidul de piatră și mă întrebam dacă ceea ce vedeam era realitate sau feerie. Poate părea incredibil, dar am refuzat să pun picioarele pe nisip și am vrut ca mai întâi să intru în poveste: povestea dunelor aurii de nisip de la Maspalomas. Doamne, cat de frumos este locul! Dune de nisip cât vezi cu ochii în stânga și în dreapta, vegheate atent de Oceanul Atlantic. E divin! In mintea mea, realitatea se confunda cu visul: sorbeam bere rece dintr-o cutie și îmi imaginam cămile care purtau prinți și prințese într-un șir perfect, care ducea spre un palat. La o privire atentă, am văzut că oameni ca și noi luaseră locul prinților și se plimbau liniștiți printre dune, toți așteptând apusul glorios al soarelui.
Nisipul era încă fierbinte când soarele dădea semne de oboseală, iar noi am considerat că a venit momentul să descoperim dunele. Așteptam momentul acesta de foarte mult timp, chiar dacă în urmă cu câțiva ani am fost într-o țară arabă situată în Deșertul Sahara, nu trăisem experiența dunelor de nisip.
Perimetrul în care se află dunele Maspalomas este destul de mare, cam 400 de hectare și este declarat parc național. Fiind o zonă foarte mare, iar noi destul de obosiți, nu ne-am îndepărtat foarte mult de punctul de plecare, dar suficient încât să nu mai vedem decât dealuri de nisip în jurul nostru.
Ne-am trântit pe jos, am urcat în vârful dunelor, ne-am rostogolit, am făcut fotografii, ne-am plimbat pe nisipuri mișcătoare atunci cand din senin a început o mini furtună, iar o dată cu apusul soarelui, am tremurat de frig 🙂
Am alergat în ritmul șerpuit al dansului dârelor formate de vânt și m-am întins pe nisip încercând să ascult oceanul.
Spectacolul a fost total la apus, când culorile ireale au inundat pământul, aruncând pete de umbră peste lumina portocalie care străbătea firele de nisip.
Câțiva tineri se jucau pe o altă dună din fața noastră, iar eu m-am bucurat să le fotografiez siluetele și umbrele.
Începuse să se facă frig, nisipul s-a răcit dintr-o dată, iar noi am început să ne simțim picioarele din ce în ce mai reci. Cu nisip în păr, în buzunare, pe ochelari, în rucsac și…cel mai trist…pe obiectivul aparatului foto, am părăsit ”deșertul” și ne-am întors pre hotelul Riu, poarta de ieșire spre oraș.
Deja ne era și frig și foame, așa că ne-am oprit la un restaurant care avea terasă și ne-am comandat ceva de mâncare: el tapas, eu lomo cerdo flam…ce a ieșit vedeți în poze:-) Prețul…42 de Euro.
Am încheiat seara admirând luminile orașului de pe balconul camerei noastre și gândindu-ne la noutățile care ni se vor dezvălui a doua zi în Gran Canaria.
Până data viitoare vă îmbrățișez cu drag și vă las cu mai multe poze aici.
Foarte faine pozele, felicitări! Îmi doresc să ajung și eu la dunele acelea! Sper, curând!
Multumesc mult, Angela! E foarte frumos acolo, de fapt toata zona este superba 🙂
Puerto de Mogan - satul florilor | About various things!
[…] altor zone din Gran Canaria. Cu o zi în urmă, aproape ne topisem pe nisipul fierbinte al dunelor Maspalomas, iar acum ne doream doar să nu plouă. Am lăsat în urmă deșertul și imaginile lui […]
These dunes look so huge and it seems, as big sand waves are going to cover you. I hope, that I will also get there someday.
Your article helped me a lot, is there any more related content? Thanks! https://www.binance.com/pt-PT/join?ref=DB40ITMB
Can you be more specific about the content of your article? After reading it, I still have some doubts. Hope you can help me.