Am fost în Luang Prabang și am trăit câteva experiențe memorabile acolo. Pentru locuitorii din Luang Prabang, fiecare zi începe la ora 5 dimineața. La ora la care soarele își face loc printre cocotierii și clădirile vechi ce veghează călătoria fluviului Mekong, tradițiile spirituale trezesc comunitatea și o ghidează către strada principală, unde are loc cel mai sacru ritual buddhist, alms giving ceremony – ceremonia acordării de alimente călugărilor buddhisti. Este o manifestare religioasă care se desfășoară încă din secolul 14 și prin care localnicii dau de pomană orez, fructe și dulciuri, celor 200 de călugări care străbat străzile orașului pentru a-și asigura hrana de peste zi.
Citisem multe informații despre această ceremonie sacră, știam că trebuie să particip la ea și mai știam că locul unde mă voi caza în Luang Prabang va fi pe strada pe care are loc deplasarea călugărilor buddhiști, la Villa Champa, un loc superb. Trezită brusc de alarma telefonului la ora 5:30, am ieșit pe balconul camerei și am aruncat o privire afară, gândindu-mă ca până la ora 6:00, când știam că alaiul va ajunge în zonă, am timp să-mi pregătesc o cafea rece, numai bună cât să pot ține ochii deschiși. Am făcut un pas în exteriorul camerei și am auzit cum cineva strigă, într-o limbă total necunoscută, din care am reușit să înțeleg doar madam 🙂
Mi-a luat ceva timp să realizez că o localnică mă chema să iau parte la ceremonie, dar după gesturile ei disperate, am dedus că trebuie să cobor acum și că orice minut de întârziere va fi în defavoarea mea. Cu aceleași semne de disperare (să nu pierd momentul), i-am transmis că voi coborî imediat. Pentru a nu-mi trezi soțul din dotare care mă avertizase cu o seară înainte că voi suferi consecințe dacă-l trezesc în concediul lui la ora 5 AM, mai mult pe întuneric, m-am îmbrăcat în mare grabă, am luat aparatul de fotografiat și am coborât în stradă. Aici era forfotă mare, scaune și rogojini întinse pe jos, femei care transportau în spate boluri cu orez fiert și prăjituri ambalate, turiști cu camerele de filmat pregătite pentru moment și mașini care încercau să-și facă loc prin toată nebunia și claxonau strident, începutul unei zile promițătoare.
Eu eram singura care încă mai dormeam amețită de mirosul florilor din copacul din fața pensiunii și trezită prematur dintr-un somn ce se dorea profund. Tot privind in jur și încercând să delimitez realitatea de imaginație, mă văd înconjurată de 3-4 localnice care încercau să-mi vândă produse pe care să le dau călugărilor în cadrul ceremoniei. Asta am dedus eu, pentru că ele comunicau cu mine într-o laoțiana perfectă 🙂 Mai mult împinsă de ele decât de dorința mea de a ocupa unul din scăunelele acelea mici, m-am trezit așezată în același rând cu cei care veniseră să dea de pomană. Ce naiba? eu m-am trezit la ora asta să văd momentul de la distanță!!! Până să realizez că într-o mână am un bol mare plin cu orez și în alta un coș cu prăjituri, am văzut o masă portocalie de oameni și au început să vină călugării budiști.
Momentul este unul foarte solemn, într-o liniște aproape perfectă, cu capetele aplecate spre pământ și așezați pe rogojini, localnicii luau orez cu mâna din bolurile lor și îl puneau în cele ale călugărilor. Fiecare știa foarte bine ce trebuie să facă. Doar turiștii curioși deranjau solemnitatea ritualului, declanșând aparatele de fotografiat destul de aproape de personajele principale.
Când am văzut că am tot mai mult orez în vasul meu și că nu reușisem să dau nici măcar jumătate din el, iar eu nu făcusem nicio poză, am dublat porțiile luate din bol, m-am ridicat în mare viteză și am pus aparatul la ochi, semn că mi-am îndeplinit misiunea. Femeile mele, cât pe ce să mă răstoarne în încercarea de a mă convinge să nu mă ridic, pentru că ele mai au încă multe produse. Am reușit să mă îndepărtez și să fac câteva poze, le-am dat doamnelor banii pe produse și, pentru că eram foarte aproape de malul Fluviului Mekong, am plecat să văd zona în lumina dimineții.
M-am întors în cameră să-mi fac cafeaua la care mă gândisem tot timpul și, încântată de tot ce văzusem, l-am trezit pe soțul meu pentru care si ora 7 era prea devreme și am coborât la micul dejun. Cu o seară înainte stabilisem cu un șofer de tuk-tuk să ne ducă la Kuang Si Falls, celebra cascadă aflată la 29 km de Luang Prabang, iar la ora 9 acesta ne-a preluat din fața hotelului. Drumul care a urmat ne-a introdus în atmosfera șofatului în Asia: depășiri la limită, viteză excesivă, frâne bruște, claxoane infernale, dar toate acestea ne-au activat doza de adrenalină de care ne era dor 🙂
În parcarea de la cascadă, șoferul ne-a abandonat în favoarea unui somn de frumusețe în hamacul pe care și l–a instalat în tuk-tuk după ce noi am coborât, ne-a dat câteva indicații și ne-a spus că ne așteaptă în același loc peste vreo 2 ore. Am plătit cca. 80 RON pentru biletele de intrare, apoi am trecut pe lângă o rezervație de urși care se întindeau la soare și își arătau dezinteresul față de turiștii care le invadaseră spațiul. Acest loc este de fapt un centru de salvare a urșilor de la comerțul ilegal de animale.
Ne-am aventurat în pădurea tropicală care urma să ne dezvăluie cea mai frumoasă cascadă pe care am văzut-o până acum. La doar câțiva metri de habitatul celor câțiva ursuleți, în fața noastră se întindea un grup de piscine cu apa turquoise, ireal de frumoasă și imposibil de descris în cuvinte. Erau multi oameni care făceau baie, deși apa era rece, dar aventura nu era completă fără să înoți lângă copacii cu forme ciudate care creșteau din apă.
Nu am fost tentată să îmi iau doza de răcoare astfel și am plecat mai departe până când am ajuns la cascada înaltă de 60 de metri, la baza căreia era o altă piscină naturală frumoasă, dar unde înotul era interzis.
Știam încă de acasă că în partea de sus, unde se formează cascada, este o altă piscină foarte frumoasă, de unde poți avea o vedere spectaculoasă asupra întregii zone. Am trecut peste podul care traversa apa și am început să urcăm. Drumul era din ce în ce mai greu, cu denivelări remarcabile și foarte abrupt. Am urcat vreo 30 de metri și ne-am întâlnit cu un grup de turiști chinezi care au vrut să facă același lucru, dar s-au întors din cauza dificultății de a înainta. I-am privit cum se chinuiau să coboare și am realizat că vom avea aceeași problemă la coborâre, deoarece eram încălțați destul de sumar, eu aveam niște sandale cu care mă simțeam desculță, nici acum nu știu ce a fost în capul meu când le-am luat de acasă. Riscam să se rupă și să plec de acolo cu picioarele goale. Așa că ne-am întors, ne-am oprit la un restaurant aproape de ieșire, am luat două beri și le-am băut resemnați, dar vrăjiți de culoarea apei și fericiți că am văzut un asemenea loc.
Am trecut apoi pe la tarabele din stradă care vindeau suveniruri și, la una din ele, erau două fetițe, cea mai mică nu avea mai mult de 3 ani. A încercat să ne convingă să cumpărăm ceva de la ea și a reușit, nici nu a fost greu 🙂
Era puțin mai înaltă decât ananasul din spatele ei 🙂
Ne-am recuperat șoferul și tuk-tuk-ul și am făcut cale-întoarsă spre Luang Prabang. Doar o sclipire de moment a făcut să nu ratez ferma fluturilor de care auzisem și care era în drumul nostru. Așa că am făcut încă o pauză de 2 ore și am intrat într-un basm, o altă lume unde sute de fluturi zboară nestingheriți pe lângă tine, se aşează în palma ta și stau acolo până le atragi tu atenția 🙂
O doamnă drăguță care se ocupa de creșterea lor, ne-a plimbat într-un tur al fermei și, la final, ne-a prezentat procesul de eliberare a unor fluturi care au ajuns la o anumită etapă a dezvoltării lor și trebuiau să învețe să zboare. Magic!
Ne-am bucurat ca niște copii și ne-am jucat cu fluturii, am făcut poze, apoi ne-am îndreptat către ieșire și ne-am oprit pentru încă o bere Lao, pe malul unui iaz cu pești sanitari, amenajat cu scaune confortabile, pentru cei care doreau o pedichiură ad-hoc 🙂
Ne-am despărțit cu greu de fluturii din ferma din basm si ne-am întors în Luang Prabang cu o dorință nebună să intrăm în primul restaurant și să comandăm orice e comestibil. Foarte rău! Mi-am luat cea mai picantă mâncare din meniu și, după ce m-am străduit cum am putut mai bine să îmi domolesc foamea, am făcut schimb cu soțul meu care a fost mai inspirat și a luat o supă. Foarte bună 🙂 A urmat un fresh de mango si somn de frumusețe.
După-amiaza a continuat cu o altă aventură, dar despre asta, în postul viitor. Toate cele bune 🙂
Coco Traveling Experiences
Am învățat ceva nou și am savurat această experienţă inedită! Felicitări pentru articol! ?
mirela16
Mtumesc mult! 🙂
olegkean
Multumesc pentru articol. Abia astept sa creasca albinuta noastra un pic mai mare si sa mergem intr-un circuit prin Asia, imi doresc mult sa ajung in Laos, Cambodia si Vietnam, sunt locuri mai putin batute de turisti. Un articol fain care imi v-a fi de ajutor.
mirela16
Si eu iti multumesc pentru aprecieri si iti doresc din toata inima sa ajungi sa vezi locurile astea minunate ?
About various things
[…] câțiva kilometri de Luang Prabang și cu o joacă energizantă cu fluturii, despre care am vorbit aici, ne-a epuizat rapid rezervele de odihnă. Ne-am repus pe picioare cu o oră de somn și în […]
10 + 1 motive pentru care să vizitezi Luang Prabang, Laos / 10 + 1 reasons to visit Luang Prabang, Laos | About various things!
[…] la 29 de km de Luang Prabang, Kuang Si Falls este cea mai frumoasă cascadă pe care am văzut-o până acum. Cu toate că am citit multe despre […]
10 + 1 reasons to visit Luang Prabang, Laos | About various things!
[…] at 29 km from Luang Prabang, Kuang Si Falls is the most beautiful waterfall I’ve ever seen. Although I read a lot about her before I got […]
Motive pentru care sa vizitezi Luang Prabang, Laos | About various things!
[…] la 29 de km de Luang Prabang, Kuang Si Falls este cea mai frumoasă cascadă pe care am văzut-o până acum. Cu toate că am citit multe despre […]
Motive pentru care sa vizitezi Luang Prabang, Laos | About various things!
[…] at 29 km from Luang Prabang, Kuang Si Falls is the most beautiful waterfall I’ve ever seen. Although I read a lot about her before I got […]
Motive pentru care sa vizitezi Luang Prabang, Laos | About various things!
[…] at 29 km from Luang Prabang, Kuang Si Falls is the most beautiful waterfall I’ve ever seen. Although I read a lot about her before I got […]
Laos sau Vietnam?Nu, Laos si Vietnam | About various things!
[…] petrec ultima zi în Laos a fost mai greu decât aș fi crezut atunci când am plecat de acasă. Luang Prabang, orașul magic de pe malul Mekongului, ne-a arătat o altă latură a Asiei, cu oameni calzi, […]
O lună prin Asia cu bagaj de mână | About various things!
[…] fost cea mai înțeleaptă decizie pe care am luat-o. Prima destinație fiind Laos, am mers cu Qatar Airways până în Bangkok și, mai departe, cu Lao Airlines până în Luang […]
pendik güzellik merkezi
Pendik Güzellik Merkezi, sizin için her şeyi düşünüyor. Güzelliğinizi korumak ve özel hissetmek için, Pendik Güzellik Merkezi’ne bekliyoruz.