Visând la Muntele Fuji

16 aprilie. Tokyo. Prima dimineață la Villa Fontaine Ueno, locul minunat unde ne-am cazat. E superb să începi ziua așa. Mă trezesc, mă uit la ceas, ar cam fi timpul să-mi trezesc jumătatea, să bem cafeaua pe fugă și să ne grăbim: Muntele Fuji ne așteaptă, iar vremea nu poate fi atât de insensibilă încât să nu putem vedea vulcanul chiar astăzi. În plus, sper să ne încadrăm în timp și să ajungem la un SPA de la poalele muntelui, care se afla pe lista to do încă din țară. Trag perdeaua și arunc un ochi pe fereastră. Eram cu capul în nori, la propriu. Ce facem? Lasă, până ajungem noi acolo se ridică norii. La drum! La metrou încă mai văd oameni care dorm, deși, aparent, fiecare face altceva…

…însă ea chiar e trează, sau așa pare 🙂

Ne vedem de ale noastre și mergem să ne întâlnim cu cel mai înalt munte din Japonia, Muntele Fuji, de 3776 m, un vulcan activ care a erupt ultima oară în anul 1707. Se află la 100 de km de Tokyo și este înconjurat de 5 lacuri. Daca este o zi cu nori, nu-l vezi deloc, deși te afli foarte aproape de el, dacă e senin, îl poți vedea din Tokyo.

Ne îndreptăm către Hakone, o localitate foarte frumoasă aflată la baza muntelui și încercăm să zărim mărețul Fuji. Nici urmă de el. Erau nori, desigur, dar refuzam să cred că sunt aproape de el și nu-l zăresc. Mi-l imaginam doar, așa cum îl știam din poze. Într-o ultimă încercare de a cumpăra bilete pentru telecabina care urma să ne ducă pe muntele Fuji, suntem și mai dezamăgiți să aflăm că accesul pe munte este interzis din cauza activității vulcanice intense și, drept urmare, telecabina nu funcționează. Nah! Deci nu numai că nu-l vad, deși e maaareee și e lângă mine, dar nici nu pot să ajung la el chiar și printre nori. Un La mulți ani spus din când în când mă trezește de fiecare dată la realitate.Ne umplem plămânii cu aer din pitorescul Hakone și căutăm planul B.

Decidem în grabă să facem o plimbare pe Lacul Ashi, format în craterul Lacului Hakone, în care, de obicei, se oglindește Muntele Sacru Fuji. Nu și astăzi. Luăm vaporașul și străbatem lacul încântați de tot ce vedem

Găsim, totuși, o telegondolă funcțională, cu care ajungem într-un punct de unde se vedea foarte bine lacul pe care tocmai fusesem și, desigur celebrul munte, într-o zi însorită.

Bătea foarte tare vântul așa că am luat telegondola spre coborâre și, deodată: se vede Muntele Fuji!!!!! Aproape că am țipat de bucurie, e adevărat, abia se zărea cam așa:

Fericiți că aproape am atins cu degetele vârful muntelui sacru, am urcat în vaporaș și ne-am întors în Hakone

Eu cu ochii pe ceas, el cu ochii pe hartă, aveam acum o altă destinație: Yunessun, celebrul SPA cu apă termală unde știam că ne așteaptă lucruri inedite. Și ajungem. Experimentăm un adevărat ritual de înregistrare, instrucțiuni care de care mai complexe, străbatem holuri lungi, căutăm vestiarele noastre prin multe alte vestiare… cu hărțile complexului în mână, pentru că altfel era foarte greu să ajungi de la un punct la altul… intrăm în labirintul de apă… și nu numai… Prima oprire, scopul pentru care ne aflăm aici, este celebra baie in vin. Este vin adevărat și da, am vrut să fac baie în vin de ziua mea.

Apoi a urmat baia in ceai verde adevărat și în cafea adevărată. Nu am fost tentată să gust  🙂

Neîncrezători, ne-am oprit în fața unui castron mare, care era de fapt un jacuzzi plin cu un lichid ce semăna cu o supa…și chiar mirosea ca o supă ramen, din aceea de care mâncasem în prima zi. Incredibil!!! Oamenii fac baie în așa ceva….Până la urmă…de ce nu??? O dată în viață pot face asta. In câteva secunde eram în castronul uriaș, adulmecând mirosul de supă. Știu, pare o nebunie, dar era ziua mea!!!! 🙂 aveam o scuză, nu știu, însă, ce o fi fost în capul soțului meu :-))

Eu și… supa…

 

Am ieșit, apoi afară, unde era o frumoasă cascadă cu apă fierbinte, ne-am mai alintat puțin, apoi am părăsit locația, începea să se însereze, iar noi trebuia sa ne întoarcem în Tokyo.

Așa arăta, la exterior, complexul care adăpostea acest superb SPA

Am ajuns la hotel destul de obosiți și am adormit gândind planul pentru ultima zi din Japonia.

Revin în curând cu ultimele amintiri din Tokyo. Numai bine!